Impresii de dupa aia

Pe aripile maimutei maro aparu un poet cu o chitara mica, mult prea mica.
O domnisoara nu auzea bine si se manifesta zgomotos. Era blonda si notorie.
Soarele era mic si electric, nu se vedea bine nici macar artistul.
Un fotograf de cocosi decapitati se chinuia sa surprinda
farmecul trubadurului prin obscuritate.
Doi demoni urecheati fluturau cate o esarfa purpurie, semnalizand faptul ca Tatal lor murise. In anarhie.

Banc cu prosti

Ha ha! Mergeau doi prosti pe Krakatau. Deodata apare o gagica goala. Prostii se bucura si rad. Ha ha ha! Deranjat de hohote, Krakataul se supara si scoate gaze prin crestet. Miroase a sulf. Prostii cred ca s-a basit gagica. Gagica ca s-au basit prostii. O doamna in varsta, care privea de pe margine, era sigura ca asa e si in viata. Lungimea conteaza, pentru ca e mai mare decat latimea! Un domn dadea de mancare la doi pinguini cu rosu pe pene. Aia mica a lui Stratan il invoca pe Satan. Pajistea se inverzi si se umplu de muci. Prostii se grabira sa spuna ca muci rimeaza cu buci. Gagica, oripilata de mirosuri, deveni suspicioasa ca a ajuns in iad.
Morala: hi hi hi si ha ha ha, ia mai da-va-n tralala!

Drept la replica

Am primit un text de la un domn iubitor de riffuri si violenta sonora, care a fost tulburat de comentariile de pe unele bloguri de succes. Cu toate ca acest tip de atitudine serioasa nu e specifica blogului nostru de arta pura, am publicat acest text, fiind amenintati ca ni se va canta toata noaptea, la chitara electrica, piesa „Seek and destroy”:

„Moby e o trupa de baieti si fete de treaba, ca in serialele BH 911252112. Se muleaza perfect pe contextul luptei pentru salvarea planetei de tot felul de pericole. Este un " flower power se intoarce", promovat de un fel de liberalism de New York. E doar un disco mai lucrat, cantat cu scule noi, de catre gagici cu voce, compus de un tocilar inteligent, care tine neaparat sa faca si el un solo de chitara ca de, doar a cantat cu Motorhead pe aceeasi scena si e de cacat sa nu arate si el ce stie.

Lemmy e un tip care nu prea stie sa cante. Are o voce de tembel si face heavy metal din rock’n roll. E batran, are bube pe fata. E chel, dar are si plete. Se vopseste. Nu e intelectual. E dat afara din prima formatie serioasa la care „lucra” pentru ca a fost arestat pentru trafic de droguri. Cand a fost ascultat pentru prima data de un impresar si-a luat flit. I s-a spus ca nu are nicio treaba cu fenomenul. Dar, spre deosebire de Moby, e genial. Il poti pune langa Ozzy sau Hetfield.

La concertul Motorhead s-a auzit prost. Dar simteai ca nu mai esti acolo, la Romexpo Bucuresti, ci ca te-a luat dracu. E foarte greu sa faci sa se auda bine chitarile alea distorsionate, chiar si cu o sonorizare mai buna. Publicul lui Lemmy stia de ce vine acolo, pe cand majoritatea „fanilor” Moby, care nu sunt decat niste cocalari mai spalati, destul de inteligenti sa stie ca nu da bine sa asculti manele, au nimerit pe acolo ca e cool sa mergi la concerte cu americani. La ce trupe au fost acolo inainte (The Killers, Ayo, Polarkreis), o itreaga adunatura de androgini incoerenti, a fost o adevarata placere sa vad cum urla niste barbati cu coaie. Moby a fost dragut ca mi-a mai linistit creierii.

Cu respect

Lemmy KillMisterMoby"

Groaznic!

Soc! O tragedie s-a intamplat recent in Tulcea. De data asta chiar in oras. Cetatenii orasului de la portile deltei sunt socati. Umbla dezorientati pe strada si mormaie ca niste zombi fara perspectiva. A murit Strasburg, unul din liderii comunitatii rrommillorr de pe acolo. Dar asta a fost doar inceputul. Cadavrul liderului local a fost descoperit de fratele acestuia, care a facut infarct si a cazut si el secerat , la randul lui, chiar peste Strasburg. Peste jumatate de ora a venit varul acestora. Zdrobit de imaginea socanta, a murit pe loc, cazand peste rudele sale. Peste un interval „T” de timp a venit si cumnatul lui Strasburg, care a ingrosat stratul de corpuri suprapuse. Astfel, pana la miezul noptii, se ridicase o piramida de 20 de metri de cadavre minoritare, vasnici luptatori de gherila urbana, un morman de burti imense, inerte. Pana si neonazistii din Tulcea au fost mahniti de aceasta veste. A fost prea de tot, chiar si pentru niste alcoolici semidocti, fani Cioran si Rammstein.

Ajutati-ne in campania "A fi sau nu fi gay"

Membrii Comitetului Omnipotent si Vigilent de pe domeniul nobilului anonim Onanimus s-au intalnit din nou, pentru a redacta o lista de lucruri gay. Cunoasteti o parte a ei, a fost publicata tot aici, pe blogul de mare sensibilitate emotionala, Maimuta Bou. La intocmirea ei au participat un epidemiolog olog ,o curtezana fara caracter si un inginer diplomat, cu rucsac in spinare. Discutiile au avut loc pe data de 9 mai 2009, in timp ce se ascultau piese compuse de maestra gao-zen, de origine tataro-chinezo-birmanezo-japoneza Koy Chicky Girl, femeie care-si poarta cu mandrie sexualitatea, atat pe a ei, cat pe a noastra.

In atmosfera senzual – clipicioasa s-au adus argumente pro si contra pentru fiecare cuvant in parte. Au fost dezbateri pline de ura cand s-a pus problema bucilor. Curtezana fara caracter a afirmat ca o buca, daca e singura, poate fi gay, dar cand intra in cardasie cu cealalta este vorba de altceva, si anume de heterosexualitate animalica, cu accente maro. Neintelegand ce dracu vrea sa zica curtezana fara caracter, inginerul diplomat cu rucsac in spinare a dat muzica mai incet si a cantat un imn de origine extraterestra. Epidemiologul olog a pus problema culorii negre, dar mai ales a celei maro, si a incidentei acestora asupra tinerei degeneratii de gay emo din Carcaliu. Se pare ca duc la gripa inghinala, la o pandemie interjudeteana de nivel interstelar. Cei trei nu au cazut de acord nici dupa doua zile de discutii, asa ca va rugam sa ne ajutati, stiind ca cititorii nostri sunt mai obsedati decat ai lor. Va multumim anticipat, in numele redactiei.

Lucruri gay

sa comanzi taxiuri si pizza

Realitatea FM

Mini (masina)

gastele

maimutele

tantarii

diareea

vinul alb

muschii pectorali si abdominali

parchetul laminat

folkul

bancile

ecologia

ginecologia

palaria

cardul

online-ul

FM-ul

supele

fursecurile

iaurt cu fructe

oul fiert moale

Dolce TV

Fiat 500

Smart

Floreasca

Apple

I-Phone

manusi

Davidoff

climatronicul

margarina

termopan

garsoniera

blogurile

bluetooth

IKEA

fitness

Bon Jovi

intervalul orar 17.00-19.00

disco

latino

mall Baneasa

Peroni

Martini

Corona

tigari lights

cuptorul cu microunde

semaforul

Mediterana

all inclusive

brunch

cappucino

tiramisu

Evian

Perrier

zahar vanilat

capsune

metrou

avion

Hipermarket

confetti

gel de dus, de par

antigel

integrame

I-Pod Touch

netbook

LED

PET

animal de companie

pisica

plaja

apa plata la 0,5

Facebook

LinkedIn

ochelari de soare

Delta blues

Anul 2012. Delta Dunarii, toamna. Vasea, the bluz brother, se uita de sus la fundul gros al paharului. „S-a golit.Nasol, tataie”! In carciuma e liniste, sunt doar el, Vintila si Senea. Vintila sterge pahare, dupa ce sufla in ele, si le aseaza pe tejghea. Senea suge dintr-o bere. In fata usii cu fasii de plastic se caca chircit cainele de vanatoare al lui Ermilov. Miroase a tutun si peste. In spate se pregateste saramura. E de rosioara. Ieri a fost de caras. Alaltaieri de platica. Acum un an era mai buna, de biban. Deseara iar trebuie sa cante, de data asta pentru niste rusi. Au venit niste rusi in delta sa asculte bluz. Cacat! Iar trebuie sa schimb versurile, isi spuse Vasea. Cu aia din vest e mai bine, ca le place bluzul asa cu e el, in americana. Iar beau aia ca porcii, iar iese scandal, iar vine boul ala de Giolgau, agentul de politie si le da amenda pentru tulburarea linistii publice. Data trecuta, cand au fost niste ardeleni, care stiau si versurile la piese, s-a aruncat unul pe scena si i-a rupt chitara, copie Gipson.

E de cacat cu muzica asta de club. Inainte canta la acordeon, in barca sau cand mergeau cu vaporasul turistic pe canale. Senea era capitan, conducea vaporasul, el era responsabil cu distractia pasagerilor. Era bine. Patronul, alcoolic, venea o data la doua, trei zile, sa ia banii. Ii dadeau cam trei sferturi. Daca puneai si salariul, castigau destul de bine. Dupa un sezon, in 2008, si-a renovat toata casa. Si-a pus si bideu.

Dar dupa ce delta a fost data in concesiune chinezilor de catre guvernul de extrema laterala Emmannuell Bocc, acestia au pescuit tot pestele, au mancat toti cormoranii, au taiat aproape tot stuful si au acoperit cu el un palat gigantic, din lemn, replica aproape identica a celui imperial de la Beijing. Se vedea din satelit, in mijlocul grindului Caraorman. Niciun localnic nu a mai avut voie sa iasa cu barca la pescuit sau sa transporte turisti. Uniunea Europeana a recomandat ca oamenii din rezervatie sa se reprofileze pe bluz negru, asimilat celui din delta fluviului Mississippi. Comisarul european pentru cultura, doamna Bula Blegova, a facut un raport care a prins la Bucuresti, iar premierul Emmannuell Bocc a fost de acord. Da, e o idee buna ca oamenii deltei sa invete sa cante la chitara si muzicuta. Sa fie obligati prin lege sa se bronzeze o ora pe zi pe plauri, sa-si injecteze colagen si silicoane in buze si sa-si faca parul negru si cret. La inceput au protestat violent, dat au venit trupele NATO cu un portavion la Mahmudia si au inabusit revolta. Au fost tinuti sclavi doi ani la stanele de machedoni, pana cand vointa le-a fost franta si au acceptat sa cante bluz. Era un bluz cu influente rusesti, dar tot bluz era. Adica semana mai mult cu „One bourbon, one scotch, one beer”, decat cu „Ocini ciornaia”. Multe din piesele lor sunt inspirate din acea perioada, cand au fost tinuti prizonieri de americani si pusi sa munceasca la stanele aromanilor, producatori de telemea calitatea intai, pentru export. Toata Bulgaria a fost hranita 2 ani din munca lor. Cu totii s-au bucurat atunci cand a murit Comisarul Blegova, asasinata de o „umbrela bulgareasca” la Bruxelles. Se spune ca a fost opera factiunii radicale de eliberare deltaica „Mona, 80 de grade”. Acum il asteptau pe Emmannuell.

A fost frumos la petrecerea cu rusii. De fapt erau ucrainieni, traficanti de alcool si tigari. De cand a fost ocupata delta de chinezi, nu mai gaseai prin satele de pe maluri decat tuica de orez si tigari „Monkeys”. Asa ca ucraenienii, oameni intreprinzatori, s-au apucat de treaba. Se plimbau prin delta cu un submarin mic, din al doilea razboi mondial, plin cu whiskey si tigari americane. Daca vroiai sa cumperi ceva, legai de crucea de pe turla biseicii o carpa rosie. Ei observau prin periscop si veneau noaptea cu marfa. Au baut toata noaptea si au dansat pe bluzul lui Vasea, de au distrus toate mesele. La sfarsit au lasat o lada de vodka si 5 cartuse de tigari Marlboro. Au consumat si toata marfa din bar. Deci, una peste alta, a fost o noapte rodnica.

(va urma?)

Conspiratia mondiala

In contextul crizei de toate felurile, care a cuprins viata noastra ordinara, apare din nou in atentia oamenilor vigilenti pericolul iudeo-mason, o angoasa ce ne face sa ne indoim de buna credinta a oricarei intreprinderi, oricat de banala ar fi ea. Unii spun ca tavalugul crizei mondiale ar fi o lucrare faurita de secole, dar ce spun eu secole, milenii. Evreii, mana in mana cu masonii, vor sa stapaneasca lumea, astfel ca fac planuri oculte, care transcend perioadele istorice, finalizandu-se in cadrul „noii ordini mondiale”.
Dar dupa cum arata sondajul de saptamana trecuta, nu masonii sunt de vina, ci inginerii. Data fiind calitatea oamenilor ce au raspuns la sondaj, printre care se numara sotii, analisti, bloggeri de succes, oameni din domeniul financiar bancar, un bucatar amator, mase mari de pensionari isteti, un crescator de sinsile linistite si chiar un filosof priapic, am decis sa refutam iremediabil, ca apoi sa irefutam remediabil, toata teoria conspiratiei. In cercul nostru de elite relaxate mintal, oameni care se pricep la orice, chiar si la oina, au mai fost dezbatute si alte ipoteze, cum ar fi teoria „regizorului universal”, care il aduce in prin plan pe marele Sergiu Nicolaescu, impreuna cu cascadorii sai, sau teoria „micii transhumante, marii conspiratii”, care ia in discutie influenta machedonilor, urmasii lui Alexandru Macedon, reincarnat ulterior in Alexandru Jula, de la Galati. Dezbaterile au avut loc intr-o capela de pe domeniul Carcaliu, apartinand unui urmas al nobilului crestin Terente. Dupa ce s-a consumat o tona de produse culturale, atat imbuteliate, cat si vrac, la bidon de 2 deca, s-a ajuns la concluzia conform careia alta ghilda stelara, reprezentativa pentru societatea romaneasca de pana in 1989, este in spatele crizei generale in care ne aflam: inginerii diplomati, in frunte cu liderul lor de opinie, misteriosul CTP. Nu a fost unanimitate, crescatorul de sinsile linistite fiind ferm convins ca regizorul Sergiu ar fi de vina. Asteptam ca viata sa ne confirme sau nu conceptia noastra, a ganditorilor de la Carcaliu, judetul Tulcea.

Tragica dilema liberala II

A intrat in Partidul Liberal, aripa tanara, imediat dupa evenimentele tragice de la ei din oras, cand a fost asasinat seful sectiei „Valve cu maner” de la fabrica unde lucra. Acest om era simbolul liberalismului proletar, o noua doctrina romaneasca. In toiul luptelor de strada a fost lovita de un jandarm cu patul pustii si a lesinat. S-a trezit intr-o camera de hotel, filmata de doi tineri indieni, regizori la Bollywood. Unul dintre ei, participant la luptele de pe strada, a vazut cum a fost doborata de jandarm si a luat-o la el la hotel. O filmau doar pentru a proba calitatea peliculei pe care o foloseau, si anume sensibilitatea la culorile tari ale rochiei ei. Asa au invatat la scoala de regizori din New Delhi. Cu toate ca lui nu i-a placut decat rochia, ei i-a placut omul. Omul, regizorul, artistul. Era si el liberal si visa sa faca un film despre un copil necajit care castiga la un concurs televizat. Ea l-a apreciat de la primul „hello” si a intrat in partidul liberal, filiala oraseneasca. Aici a intalnit tineri inteligenti si energici, gata sa o ajute si sa o indrume in viata politica.

Odata, cand a venit acasa destul de ametita de bautura, a fost muscata de picior de cainele mamei ei, Stelian, caine dresat sa atace consumatorii de alcool, fost paznic la Biserica Evanghelica „Bucuria Universala”. Colegii ei au ajutat-o cu rivanol si pansamente, ba chiar au incercat sa-l asasineze pe Stelian administrandu-i sistematic mici cantitati de arsenic. Au incercat asta vrand sa para o moarte naturala, avand ca model asasinarea lui Napoleon. Dupa 5 ani au renuntat. Totusi, ea a apreciat efortul lor. Dar parca Stelian si-a dat seama, ca o ura si mai tare. Deci nu putea sa nu tina seama de parerea colegilor, dar nici sa renunte la Veracruz, tanarul avocat cu parul lung si negru, cu mustata si cioc.

In timp ce privea burta pufoasa a lui Bernard, avu o revelatie: sa fuga cu iubitul ei in alt loc de pe pamantul asta, unde liberalii sunt mai moderati, unde idealurile socialiste nu au fost intinate in totalitate, unde cainii nu te musca cand te imbeti, unde poti sa asculti in voie manele boliviene, unde oamenilor nu le pasa cine esti. Dar unde? A mai stat putin si i-a mai venit o idee, sa renunte la iubire pentru colegii de partid. Asa era mai usor, ca inscena o intalnire cu un coleg de partid, astfel incat sa-i surprinda Veracruz. Dar si aici aparea o problema: daca o omora din gelozie, el fiind latin bolivian si manelist pe deasupra. Daca se taia cu o maceta pe pantecul sau musculos, in fata portii familiei ei, plangand si blestemnad?

Mintea ei de tanara activista liberala nu mai suporta. In rosul aprins al amurgului zari securea tatalui ei infipta intr-o buturuga. „Imi dau cu ea in cap!”. Lua securea si se duse in baie. Se lovi cu ea in cap de doua ori. Lesina. Dupa cateva clipe se trezi si se lovi din nou. Iar lesina. Pe prispa, motanul o astepta nelinistit. Aparu si ea cu fata si capul pline de sange. Lua sticla de „Basamac Royal” si o bau pe toata, cat ramasese. Motanul se gudura pe langa picioarele ei lungi. Il zvarli cu piciorul si se intoarse in baie. Se mai lovi de doua ori si muri. Usa de la intrare se tranti din cauza curentului de aer si ii reteza coada lui Bernard. Mama ei , venind acasa, auzi izbitura usii, vazu coada motanului zburand prin aer, se intreba „ce dracu e cu coada asta, unde e motanul meu portocaliu?”, intra in casa si vazu in oglinda de la baie reflexia imaginii tinerei fete cu fata de plina de sange, inca proaspat. Motanul insfaca coada cu dintii si fugi in copac. In plina criza de nebunie, mama fetei, cu mintea innegurata, se catara in copac, dupa motan. Creanga pe care se sui era subreda, inaltimea prea mare.

Se inserase. Stalpul din fata casei arunca o lumina palida peste o femeie intre doua varste, in agonie, iar sub ea facea sa se zareasca discret o pisica portocalie strivita, care inca mai tinea in gura o coada, la fel de portocalie. Usa casei era larg deschisa. Asa si-a inceput raportul locotenentul Fatuloiu, talentat la limba romana, atat la scris, cat si la citit.

Tragica dilema liberala I

Cele doua fete veneau de la piata. Una, spre deosebire de cealalta, era bruneta. Spre deosebire de bruneta, celalta era roscata. Fiecare ducea in mana cate un cosulet de rachita, plin cu flori. Bruneta era nemultumita de marfa taranilor: „ai vazut draga ce gogosari pitici, ce mere acre si ce ceapa degerata aveau?”. Si roscata era de acord, dar nu se manifesta. Mergea incet, sorbind cate putin dintr-o sticla de coniac Apolodor. Dupa o zi de cumparaturi era deja ametita si nu mai avea chef de taclale. Se gandea ca nu e bine sa bei chiar asa de dimineata, sa te latre Stelian, cainele de la poarta, ca te clatini si sughiti. Ii ceru in gand iertare lui Dumnezeu si ascunse in cosulet sticla de coniac.

Spera ca deseara va fi invitata in oras de catre tanarul avocat Veracruz, un stagiar de la casa de avocatura Lex Steel. Era imigrant din Bolivia si asculta manele despre viata lui Che. Tot timpul auzeai la el in apartament cum plange un manelist bolivian si sarac, pentru ca, in Bolivia, manelistii sun foarte saraci, nimeni nu ii baga in seama, ei cantand doar asa, ca „tribute to Bursuc, the romanian badger”. In ciuda diferentelor de ideologie politica dintre ei, ea ca tanara liberala, el ca tanar comunist de padure tropicala, se iubeau. Putin, cate putin.

Acasa era singura si lumina ce intra printre perdele ii aprindea si mai tare parul rosu. Era roscata de la 5 ani, cand s-a imbolnavit de o boala exotica, venerica, luata de pe colacul closetului de la gradinita. La inceput copiii au ras de ea, dar dupa ce a crescut a devenit vedeta scolii. Baietii o placeau, iar fetele o invidiau. Se admira in oglinda si isi stranse parul in coc. Semana cu actrita aia englezoaica care a jucat cu Banderas si Stalone in filmul ala cu asasini. Brusc, simti cum o trage cineva de rochia ei lunga. Era motanul ei portocaliu, Bernard. Ii era foame. „Stai putin, asteapta, o sa-ti dau vrabiutele mai incolo”. Motanul Bernard le simti asa cum stateau ele mici si moarte, acoperite de flori, de indata ce intrase cu cosuletul de nuiele in casa. Le cumpara de la piata, de la un pusti orb, care le omora cu prastia.

Bernard, acum bine hranit, dormea la ea in poala, pe sezlongul de pe prispa. Nu era deranjat de mirosul cocteilului „Basamac Royal”, bautura preferata a stapanei lui. Fata sorbea linistita din licoarea fina si se gandea in continuare la relatia ei cu Veracruz, la ce vor zice prietenii ei liberali cand vor auzi ca iese cu un comunist exotic. E greu sa le explici unor activisti de dreapta ca iubirea nu are culoare politica, ca totusi poti iubi un reprezentant al marxism-leninismului criminal. Asa e, mai ales ca si ea era sa moara de sifilis dupa o relatie cu un comunist bulgar, in ’88, la Cap Aurora. Va incerca sa impace si capra liberala si varza comunista.

VA URMA

La furat

Si vine Lucica cu prietenul lui, Cristi. Era mai mult prietenul lui decat al meu. Era cam idiot. Avea un boxer care cica s-a batut cu mistretul. Sa mori tu, i-am zis. Un mistret il sparge pe asta. Ba ca nu ca daca vrea el il pune pe mine si ma musca. Ti-l otravesc cu clor, i-am zis. De aia nu-mi era simpatic. Era destul de prost. Iar ta-su era profesor de matematica.

Le-am zis ca la noapte sarim gardul la Relu in curte si furam toti castravetii aia mici si buni. O sa-i muram si-ii urcam in postul nostru de observatie din visin. Si-i furam si florile si i le dam lu’ bunica-sa lu varu-miu. Ea vinde flori la piata. Ii lasam un sfert din incasari. Mi-au venit ideile astea cand stateam in visin si observam zona. Era o senzatie misto. Parca eu ii vedeam pe toti si nimeni nu ma vedea pe mine. Relu avea in curte multi castraveti de aia mici si buni si multe crizanteme. Aratau bine dar nu-mi placea numele lor. Parca erau legate de o criza a cuiva. Cand vedeam o femeie urland ziceam ca uite crizantema de aur. Plus ca dadeau la televizor duminica secvente de la "Crizantema de aur", un festival de romante. Uram romantele ca ocupau locul desenelor animate si serialelor cu Jules Verne. Care erau mult mai rare decat romantele. Si in visin aveam si un difuzor la care se prindea Radio Romania 1. Am tras doua fire de la stalpul de langa visin. Era placut sa stai pe inserate in panerul din visin si sa asculti radio. Ca cica Bush si Gorbaciov s-au intalnit sa puna capat cursei inarmarilor. Ca cica Ceausescu zice ca trebuie sa se termine productia de rachete cu raza medie si mare de actiune. Si ca a spus asta in vizita de lucru la Bagdad, intr-o discutie cu Saddam Hussein.

Am sarit gardul la Relu, dar Cristi a fugit repede inapoi ca cica a vazut pe cineva in vie. Am fugit toti. L-am intrebat si pe Lucica daca a vazut ceva si a zis ca nu. Du-te tu, i-am zis, si vezi ce-i acolo. Lucica era un om de baza. Se sacrifica pentru binele colectiv. S-a dus si chiar a adus niste castraveti de aia mici si buni. Nu era nimeni in vie. Asa ca i-am amintit lui Cristi ca e bou si am plecat spre robinetul din curte sa spal castravetii. Erau amari ca dracu! Si nici crizanteme nu aveam sa le dam lu’ bunica lu’ varu-miu sa le vanda.

la furat

Asculta mai multe audio Blog »

Cronica de film

Voi prezenta in continuare publicului larg un proiect respins pentru subventionare de catre Consiliul Suprem al Cinematografiei Mondiale. Este vorba de un film de dragoste si razboi, un bildungsroman avandu-l in centrul povestirii pe un tanar sensibil, ardelean .

Copilul pleaca din satul sau din Ardeal cu un circ de dromaderi simpatici. Parintii sai nu observa, ca faceau baie. Dupa un drum deloc usor ajunge la Apahida si este dezvirginat brutal de un personaj misterios din lemn, cu nasul lung. Pe de o parte s-a bucurat, ca nu mai radeau copiii de el ca e virgin. Aici, la Apahida, intra intr-o trupa rock arian, „Epiderma Alba”. In ciuda succesului local nu era totusi fericit. Era complexat ca nu a intrat la Facultatea de Inginerie Subtila din localitate. Cunoaste o fata de fierar si fuge cu ea la Bucuresti. Aici apare aspectul ambiguu al scenariului. Nimeni nu stie de ce au fugit, pentru ca in Apahida era foarte bine, iar lumea ii iubea. Pe rand. Un batran intelept intervievat de Madalin Ionescu a declarat ca el crede ca nu le placea numele orasului: Apahida. Nu credem ca e asa, deoarece Apahida a fost ales atat de catre regizor, cat si scenarist, special pentru sonoritatea lui muncitoreasca, baroca ,rococo si tralala, in acelasi timp.

La Bucuresti fata se apuca de dans modern, iar el de confectionat chistoace de tigari cu filtru. Aici se manifesta viziunea inegratoare in absolut a scenaristului Pristi Cuiu, prin indicatiile de imagine alb negru cu dungi diagonale pe care le explica de pe pozitia unui maestru al fotografiei in miscare. Timp de doua ore si o secunda ni se explica prin adevarate mici capodopere de arta fotografica modul de creare al chistoacelor de Snagov cu filtru. Toata aceasta miniopera integrata in film este acompaniata de formatii rock underground din Transilvania (Parabou, Idioticos, Inghinalia si chitaristul Petcu).

Brusc, spre surprinderea spectatorului, Romania intra in razboi cu producatorii de branza maro din Sibiu. Guvernul Ciocca Bocca, de origine sud americana, le-a taiat apa calda si ciobanii au protestat ca astfel se urmareste distrugerea vietii lor sexuale de la stanele de munte si implicit extinctia rasei lor pure. Ciocca era putin fascista la cap si ura ciobanii tuciurii. A fost umilita intr-o excursie la munte de un baci octogenar. In film nu se descrie prea bine aceasta trauma a premierului femeie, a femeii premier. Tanarul nostru pleaca la razboi si trece Carpatii intr-un carucior de la BILLA. Aici trebuie sa lupte cu ardelenii lui si astfel apare un conflict interior, ca in romanul lui Rebreanu. Refuza sa traga in ciobanii dezlantuiti si este luat prizonier de un pluton de producatori independenti de telemea bej. Aici este supus unor chinuri de neinchipuit chiar si pentru regizorul Stere Sulea. Asa ca nu stim daca aceste patimi vor aparea in film. Este eliberat de un comando de machedoni din Buftea, fini cunoscatori ai tacticilor de gherila ovina.

Se intoarce la iubita lui din Bucuresti in acelasi carucior de la BILLA. Fata il primeste insa cu raceala . Ulterior afla ca aceasta a intrat in organizatia mininazista a Cioccai Bocca. De fapt devenise chiar amanta sa. Aici suntem asaltati de scene hard de lesbianism feroce si zoofilie aviara. Imaginile sunt color si full HD. Eroul nostru le surprinde pe amoreze in propriul apartament si le ucide cu bestialitate. Este urmarit de garzile de corp ale primului ministru pana in delta raului Eufrat. Aici se intalneste cu Gregorian Bivolaru si intra in trupele de consumatori de elita din localitate. Filmul se termina tragic, cu moartea eroului nostru. Totul se petrece intr-o seara, cand pescuia bibani la lumina lunii. Il ucide acelasi personaj misterios, din lemn, cu nasul mare. Nu, nu este vorba despre o ruda misterioasa a batranului Gepeto, ci despre un ciborg din fag, fabricat la Reghin, din resturi de viori marca chinezeasca „Stavridarius”.

FINISH

Concept, origine, justificare

"Maimutza Bou" este un brand importat din partile alea. E de departe, e nou aici, la noi. Reprezinta tendinta de a scoate din tine ce este mai bun, in afara de cele 650 de grame de tarie de import dupa care regreti, „ca nu trebuia sa le amesteci”. Este vorba de arta pura care zace in fiecare constient sau de cele mai multe ori inconstient.

De exemplu, pisicile scot pe gura, din cand in cand, cate un ghem de par pe care il lasa fix acolo unde sa calci tu pe el. Daca cineva si-ar dezlipi ghemul acela de par de pe ciorap si l-ar folosi la un spectocol de teatru pe post de mustata din recuzita, atunci criticul de arta ar trebui sa exclame „da, domnilor, un caz tipic de experiment specific tendintei "Maimutza Bou”. Intelegeti? Nu? Normal.De aceea o sa incerc sa exemplific pe acest blog prin tot felul de manifestari „pseudoartistice” ,cum ar spune concurenta rauvoitoare, acest concept foarte raspandit prin tot felul de tari foarte indepartate, al caror nume nu pot sa-l dau aici. Veti vedea aici texte autentice, de o sensibilitate aproape inghinala, femeile stiu despre ce vorbesc folosind acest termen, fara nici o conotatie sexuala insa. Termenul, nu textele. Pentru ca atunci cand vorbim despre acest concept, cand vorbim de arta care zace in inconstient, clar va aparea si sexul. Nu, nu il veti privi drept in ochi, cum sunteti obisnuiti, ci va fi doar sugerat. Nu va fi regurgitat ca parul de pisica ci va aparea accidental, ca un soarece in biblioteca. Daca sunteti cuminti si inghititi tot mancati tot, veti asculta si piese de o inalta calitate produse chiar de Maimutza Bou in persoana. Da, exista chiar o persoana care se identifica cu conceptul. Cred ca l-a si inventat, ca prea se leaga lucrurile…

Deci, prin urmare, asta e un blog exclusiv adresat artistilor latenti sau a caror arta nu e „inteleasa” de masele largi. Nu, nu se inscrie in vreo miscare avangardista sau postmodernista, ci reprezinta bolul creator pe care incercam sa-l regurgitam, ca apoi sa il oferim oamenilor din lumea intreaga sub forma de arta pura. Cam cum fac cainii care dupa ce vomita, mananca. Acum intelegeti cat de cat? Nici acolo, in fund, adica in spate?