luni, 23 martie 2009

Tragica dilema liberala II

A intrat in Partidul Liberal, aripa tanara, imediat dupa evenimentele tragice de la ei din oras, cand a fost asasinat seful sectiei „Valve cu maner” de la fabrica unde lucra. Acest om era simbolul liberalismului proletar, o noua doctrina romaneasca. In toiul luptelor de strada a fost lovita de un jandarm cu patul pustii si a lesinat. S-a trezit intr-o camera de hotel, filmata de doi tineri indieni, regizori la Bollywood. Unul dintre ei, participant la luptele de pe strada, a vazut cum a fost doborata de jandarm si a luat-o la el la hotel. O filmau doar pentru a proba calitatea peliculei pe care o foloseau, si anume sensibilitatea la culorile tari ale rochiei ei. Asa au invatat la scoala de regizori din New Delhi. Cu toate ca lui nu i-a placut decat rochia, ei i-a placut omul. Omul, regizorul, artistul. Era si el liberal si visa sa faca un film despre un copil necajit care castiga la un concurs televizat. Ea l-a apreciat de la primul „hello” si a intrat in partidul liberal, filiala oraseneasca. Aici a intalnit tineri inteligenti si energici, gata sa o ajute si sa o indrume in viata politica.

Odata, cand a venit acasa destul de ametita de bautura, a fost muscata de picior de cainele mamei ei, Stelian, caine dresat sa atace consumatorii de alcool, fost paznic la Biserica Evanghelica „Bucuria Universala”. Colegii ei au ajutat-o cu rivanol si pansamente, ba chiar au incercat sa-l asasineze pe Stelian administrandu-i sistematic mici cantitati de arsenic. Au incercat asta vrand sa para o moarte naturala, avand ca model asasinarea lui Napoleon. Dupa 5 ani au renuntat. Totusi, ea a apreciat efortul lor. Dar parca Stelian si-a dat seama, ca o ura si mai tare. Deci nu putea sa nu tina seama de parerea colegilor, dar nici sa renunte la Veracruz, tanarul avocat cu parul lung si negru, cu mustata si cioc.

In timp ce privea burta pufoasa a lui Bernard, avu o revelatie: sa fuga cu iubitul ei in alt loc de pe pamantul asta, unde liberalii sunt mai moderati, unde idealurile socialiste nu au fost intinate in totalitate, unde cainii nu te musca cand te imbeti, unde poti sa asculti in voie manele boliviene, unde oamenilor nu le pasa cine esti. Dar unde? A mai stat putin si i-a mai venit o idee, sa renunte la iubire pentru colegii de partid. Asa era mai usor, ca inscena o intalnire cu un coleg de partid, astfel incat sa-i surprinda Veracruz. Dar si aici aparea o problema: daca o omora din gelozie, el fiind latin bolivian si manelist pe deasupra. Daca se taia cu o maceta pe pantecul sau musculos, in fata portii familiei ei, plangand si blestemnad?

Mintea ei de tanara activista liberala nu mai suporta. In rosul aprins al amurgului zari securea tatalui ei infipta intr-o buturuga. „Imi dau cu ea in cap!”. Lua securea si se duse in baie. Se lovi cu ea in cap de doua ori. Lesina. Dupa cateva clipe se trezi si se lovi din nou. Iar lesina. Pe prispa, motanul o astepta nelinistit. Aparu si ea cu fata si capul pline de sange. Lua sticla de „Basamac Royal” si o bau pe toata, cat ramasese. Motanul se gudura pe langa picioarele ei lungi. Il zvarli cu piciorul si se intoarse in baie. Se mai lovi de doua ori si muri. Usa de la intrare se tranti din cauza curentului de aer si ii reteza coada lui Bernard. Mama ei , venind acasa, auzi izbitura usii, vazu coada motanului zburand prin aer, se intreba „ce dracu e cu coada asta, unde e motanul meu portocaliu?”, intra in casa si vazu in oglinda de la baie reflexia imaginii tinerei fete cu fata de plina de sange, inca proaspat. Motanul insfaca coada cu dintii si fugi in copac. In plina criza de nebunie, mama fetei, cu mintea innegurata, se catara in copac, dupa motan. Creanga pe care se sui era subreda, inaltimea prea mare.

Se inserase. Stalpul din fata casei arunca o lumina palida peste o femeie intre doua varste, in agonie, iar sub ea facea sa se zareasca discret o pisica portocalie strivita, care inca mai tinea in gura o coada, la fel de portocalie. Usa casei era larg deschisa. Asa si-a inceput raportul locotenentul Fatuloiu, talentat la limba romana, atat la scris, cat si la citit.

2 comentarii:

Pescarusu spunea...

tot ocupat?

Pescarusu spunea...

fac apel la toti cititorii acestui blog.Iesiti la vot!!Haideti sa nu ne lasam furati!