Delta blues

Anul 2012. Delta Dunarii, toamna. Vasea, the bluz brother, se uita de sus la fundul gros al paharului. „S-a golit.Nasol, tataie”! In carciuma e liniste, sunt doar el, Vintila si Senea. Vintila sterge pahare, dupa ce sufla in ele, si le aseaza pe tejghea. Senea suge dintr-o bere. In fata usii cu fasii de plastic se caca chircit cainele de vanatoare al lui Ermilov. Miroase a tutun si peste. In spate se pregateste saramura. E de rosioara. Ieri a fost de caras. Alaltaieri de platica. Acum un an era mai buna, de biban. Deseara iar trebuie sa cante, de data asta pentru niste rusi. Au venit niste rusi in delta sa asculte bluz. Cacat! Iar trebuie sa schimb versurile, isi spuse Vasea. Cu aia din vest e mai bine, ca le place bluzul asa cu e el, in americana. Iar beau aia ca porcii, iar iese scandal, iar vine boul ala de Giolgau, agentul de politie si le da amenda pentru tulburarea linistii publice. Data trecuta, cand au fost niste ardeleni, care stiau si versurile la piese, s-a aruncat unul pe scena si i-a rupt chitara, copie Gipson.

E de cacat cu muzica asta de club. Inainte canta la acordeon, in barca sau cand mergeau cu vaporasul turistic pe canale. Senea era capitan, conducea vaporasul, el era responsabil cu distractia pasagerilor. Era bine. Patronul, alcoolic, venea o data la doua, trei zile, sa ia banii. Ii dadeau cam trei sferturi. Daca puneai si salariul, castigau destul de bine. Dupa un sezon, in 2008, si-a renovat toata casa. Si-a pus si bideu.

Dar dupa ce delta a fost data in concesiune chinezilor de catre guvernul de extrema laterala Emmannuell Bocc, acestia au pescuit tot pestele, au mancat toti cormoranii, au taiat aproape tot stuful si au acoperit cu el un palat gigantic, din lemn, replica aproape identica a celui imperial de la Beijing. Se vedea din satelit, in mijlocul grindului Caraorman. Niciun localnic nu a mai avut voie sa iasa cu barca la pescuit sau sa transporte turisti. Uniunea Europeana a recomandat ca oamenii din rezervatie sa se reprofileze pe bluz negru, asimilat celui din delta fluviului Mississippi. Comisarul european pentru cultura, doamna Bula Blegova, a facut un raport care a prins la Bucuresti, iar premierul Emmannuell Bocc a fost de acord. Da, e o idee buna ca oamenii deltei sa invete sa cante la chitara si muzicuta. Sa fie obligati prin lege sa se bronzeze o ora pe zi pe plauri, sa-si injecteze colagen si silicoane in buze si sa-si faca parul negru si cret. La inceput au protestat violent, dat au venit trupele NATO cu un portavion la Mahmudia si au inabusit revolta. Au fost tinuti sclavi doi ani la stanele de machedoni, pana cand vointa le-a fost franta si au acceptat sa cante bluz. Era un bluz cu influente rusesti, dar tot bluz era. Adica semana mai mult cu „One bourbon, one scotch, one beer”, decat cu „Ocini ciornaia”. Multe din piesele lor sunt inspirate din acea perioada, cand au fost tinuti prizonieri de americani si pusi sa munceasca la stanele aromanilor, producatori de telemea calitatea intai, pentru export. Toata Bulgaria a fost hranita 2 ani din munca lor. Cu totii s-au bucurat atunci cand a murit Comisarul Blegova, asasinata de o „umbrela bulgareasca” la Bruxelles. Se spune ca a fost opera factiunii radicale de eliberare deltaica „Mona, 80 de grade”. Acum il asteptau pe Emmannuell.

A fost frumos la petrecerea cu rusii. De fapt erau ucrainieni, traficanti de alcool si tigari. De cand a fost ocupata delta de chinezi, nu mai gaseai prin satele de pe maluri decat tuica de orez si tigari „Monkeys”. Asa ca ucraenienii, oameni intreprinzatori, s-au apucat de treaba. Se plimbau prin delta cu un submarin mic, din al doilea razboi mondial, plin cu whiskey si tigari americane. Daca vroiai sa cumperi ceva, legai de crucea de pe turla biseicii o carpa rosie. Ei observau prin periscop si veneau noaptea cu marfa. Au baut toata noaptea si au dansat pe bluzul lui Vasea, de au distrus toate mesele. La sfarsit au lasat o lada de vodka si 5 cartuse de tigari Marlboro. Au consumat si toata marfa din bar. Deci, una peste alta, a fost o noapte rodnica.

(va urma?)