Tragica dilema liberala I

Cele doua fete veneau de la piata. Una, spre deosebire de cealalta, era bruneta. Spre deosebire de bruneta, celalta era roscata. Fiecare ducea in mana cate un cosulet de rachita, plin cu flori. Bruneta era nemultumita de marfa taranilor: „ai vazut draga ce gogosari pitici, ce mere acre si ce ceapa degerata aveau?”. Si roscata era de acord, dar nu se manifesta. Mergea incet, sorbind cate putin dintr-o sticla de coniac Apolodor. Dupa o zi de cumparaturi era deja ametita si nu mai avea chef de taclale. Se gandea ca nu e bine sa bei chiar asa de dimineata, sa te latre Stelian, cainele de la poarta, ca te clatini si sughiti. Ii ceru in gand iertare lui Dumnezeu si ascunse in cosulet sticla de coniac.

Spera ca deseara va fi invitata in oras de catre tanarul avocat Veracruz, un stagiar de la casa de avocatura Lex Steel. Era imigrant din Bolivia si asculta manele despre viata lui Che. Tot timpul auzeai la el in apartament cum plange un manelist bolivian si sarac, pentru ca, in Bolivia, manelistii sun foarte saraci, nimeni nu ii baga in seama, ei cantand doar asa, ca „tribute to Bursuc, the romanian badger”. In ciuda diferentelor de ideologie politica dintre ei, ea ca tanara liberala, el ca tanar comunist de padure tropicala, se iubeau. Putin, cate putin.

Acasa era singura si lumina ce intra printre perdele ii aprindea si mai tare parul rosu. Era roscata de la 5 ani, cand s-a imbolnavit de o boala exotica, venerica, luata de pe colacul closetului de la gradinita. La inceput copiii au ras de ea, dar dupa ce a crescut a devenit vedeta scolii. Baietii o placeau, iar fetele o invidiau. Se admira in oglinda si isi stranse parul in coc. Semana cu actrita aia englezoaica care a jucat cu Banderas si Stalone in filmul ala cu asasini. Brusc, simti cum o trage cineva de rochia ei lunga. Era motanul ei portocaliu, Bernard. Ii era foame. „Stai putin, asteapta, o sa-ti dau vrabiutele mai incolo”. Motanul Bernard le simti asa cum stateau ele mici si moarte, acoperite de flori, de indata ce intrase cu cosuletul de nuiele in casa. Le cumpara de la piata, de la un pusti orb, care le omora cu prastia.

Bernard, acum bine hranit, dormea la ea in poala, pe sezlongul de pe prispa. Nu era deranjat de mirosul cocteilului „Basamac Royal”, bautura preferata a stapanei lui. Fata sorbea linistita din licoarea fina si se gandea in continuare la relatia ei cu Veracruz, la ce vor zice prietenii ei liberali cand vor auzi ca iese cu un comunist exotic. E greu sa le explici unor activisti de dreapta ca iubirea nu are culoare politica, ca totusi poti iubi un reprezentant al marxism-leninismului criminal. Asa e, mai ales ca si ea era sa moara de sifilis dupa o relatie cu un comunist bulgar, in ’88, la Cap Aurora. Va incerca sa impace si capra liberala si varza comunista.

VA URMA