Conspiratia mondiala

In contextul crizei de toate felurile, care a cuprins viata noastra ordinara, apare din nou in atentia oamenilor vigilenti pericolul iudeo-mason, o angoasa ce ne face sa ne indoim de buna credinta a oricarei intreprinderi, oricat de banala ar fi ea. Unii spun ca tavalugul crizei mondiale ar fi o lucrare faurita de secole, dar ce spun eu secole, milenii. Evreii, mana in mana cu masonii, vor sa stapaneasca lumea, astfel ca fac planuri oculte, care transcend perioadele istorice, finalizandu-se in cadrul „noii ordini mondiale”.
Dar dupa cum arata sondajul de saptamana trecuta, nu masonii sunt de vina, ci inginerii. Data fiind calitatea oamenilor ce au raspuns la sondaj, printre care se numara sotii, analisti, bloggeri de succes, oameni din domeniul financiar bancar, un bucatar amator, mase mari de pensionari isteti, un crescator de sinsile linistite si chiar un filosof priapic, am decis sa refutam iremediabil, ca apoi sa irefutam remediabil, toata teoria conspiratiei. In cercul nostru de elite relaxate mintal, oameni care se pricep la orice, chiar si la oina, au mai fost dezbatute si alte ipoteze, cum ar fi teoria „regizorului universal”, care il aduce in prin plan pe marele Sergiu Nicolaescu, impreuna cu cascadorii sai, sau teoria „micii transhumante, marii conspiratii”, care ia in discutie influenta machedonilor, urmasii lui Alexandru Macedon, reincarnat ulterior in Alexandru Jula, de la Galati. Dezbaterile au avut loc intr-o capela de pe domeniul Carcaliu, apartinand unui urmas al nobilului crestin Terente. Dupa ce s-a consumat o tona de produse culturale, atat imbuteliate, cat si vrac, la bidon de 2 deca, s-a ajuns la concluzia conform careia alta ghilda stelara, reprezentativa pentru societatea romaneasca de pana in 1989, este in spatele crizei generale in care ne aflam: inginerii diplomati, in frunte cu liderul lor de opinie, misteriosul CTP. Nu a fost unanimitate, crescatorul de sinsile linistite fiind ferm convins ca regizorul Sergiu ar fi de vina. Asteptam ca viata sa ne confirme sau nu conceptia noastra, a ganditorilor de la Carcaliu, judetul Tulcea.

Tragica dilema liberala II

A intrat in Partidul Liberal, aripa tanara, imediat dupa evenimentele tragice de la ei din oras, cand a fost asasinat seful sectiei „Valve cu maner” de la fabrica unde lucra. Acest om era simbolul liberalismului proletar, o noua doctrina romaneasca. In toiul luptelor de strada a fost lovita de un jandarm cu patul pustii si a lesinat. S-a trezit intr-o camera de hotel, filmata de doi tineri indieni, regizori la Bollywood. Unul dintre ei, participant la luptele de pe strada, a vazut cum a fost doborata de jandarm si a luat-o la el la hotel. O filmau doar pentru a proba calitatea peliculei pe care o foloseau, si anume sensibilitatea la culorile tari ale rochiei ei. Asa au invatat la scoala de regizori din New Delhi. Cu toate ca lui nu i-a placut decat rochia, ei i-a placut omul. Omul, regizorul, artistul. Era si el liberal si visa sa faca un film despre un copil necajit care castiga la un concurs televizat. Ea l-a apreciat de la primul „hello” si a intrat in partidul liberal, filiala oraseneasca. Aici a intalnit tineri inteligenti si energici, gata sa o ajute si sa o indrume in viata politica.

Odata, cand a venit acasa destul de ametita de bautura, a fost muscata de picior de cainele mamei ei, Stelian, caine dresat sa atace consumatorii de alcool, fost paznic la Biserica Evanghelica „Bucuria Universala”. Colegii ei au ajutat-o cu rivanol si pansamente, ba chiar au incercat sa-l asasineze pe Stelian administrandu-i sistematic mici cantitati de arsenic. Au incercat asta vrand sa para o moarte naturala, avand ca model asasinarea lui Napoleon. Dupa 5 ani au renuntat. Totusi, ea a apreciat efortul lor. Dar parca Stelian si-a dat seama, ca o ura si mai tare. Deci nu putea sa nu tina seama de parerea colegilor, dar nici sa renunte la Veracruz, tanarul avocat cu parul lung si negru, cu mustata si cioc.

In timp ce privea burta pufoasa a lui Bernard, avu o revelatie: sa fuga cu iubitul ei in alt loc de pe pamantul asta, unde liberalii sunt mai moderati, unde idealurile socialiste nu au fost intinate in totalitate, unde cainii nu te musca cand te imbeti, unde poti sa asculti in voie manele boliviene, unde oamenilor nu le pasa cine esti. Dar unde? A mai stat putin si i-a mai venit o idee, sa renunte la iubire pentru colegii de partid. Asa era mai usor, ca inscena o intalnire cu un coleg de partid, astfel incat sa-i surprinda Veracruz. Dar si aici aparea o problema: daca o omora din gelozie, el fiind latin bolivian si manelist pe deasupra. Daca se taia cu o maceta pe pantecul sau musculos, in fata portii familiei ei, plangand si blestemnad?

Mintea ei de tanara activista liberala nu mai suporta. In rosul aprins al amurgului zari securea tatalui ei infipta intr-o buturuga. „Imi dau cu ea in cap!”. Lua securea si se duse in baie. Se lovi cu ea in cap de doua ori. Lesina. Dupa cateva clipe se trezi si se lovi din nou. Iar lesina. Pe prispa, motanul o astepta nelinistit. Aparu si ea cu fata si capul pline de sange. Lua sticla de „Basamac Royal” si o bau pe toata, cat ramasese. Motanul se gudura pe langa picioarele ei lungi. Il zvarli cu piciorul si se intoarse in baie. Se mai lovi de doua ori si muri. Usa de la intrare se tranti din cauza curentului de aer si ii reteza coada lui Bernard. Mama ei , venind acasa, auzi izbitura usii, vazu coada motanului zburand prin aer, se intreba „ce dracu e cu coada asta, unde e motanul meu portocaliu?”, intra in casa si vazu in oglinda de la baie reflexia imaginii tinerei fete cu fata de plina de sange, inca proaspat. Motanul insfaca coada cu dintii si fugi in copac. In plina criza de nebunie, mama fetei, cu mintea innegurata, se catara in copac, dupa motan. Creanga pe care se sui era subreda, inaltimea prea mare.

Se inserase. Stalpul din fata casei arunca o lumina palida peste o femeie intre doua varste, in agonie, iar sub ea facea sa se zareasca discret o pisica portocalie strivita, care inca mai tinea in gura o coada, la fel de portocalie. Usa casei era larg deschisa. Asa si-a inceput raportul locotenentul Fatuloiu, talentat la limba romana, atat la scris, cat si la citit.

Tragica dilema liberala I

Cele doua fete veneau de la piata. Una, spre deosebire de cealalta, era bruneta. Spre deosebire de bruneta, celalta era roscata. Fiecare ducea in mana cate un cosulet de rachita, plin cu flori. Bruneta era nemultumita de marfa taranilor: „ai vazut draga ce gogosari pitici, ce mere acre si ce ceapa degerata aveau?”. Si roscata era de acord, dar nu se manifesta. Mergea incet, sorbind cate putin dintr-o sticla de coniac Apolodor. Dupa o zi de cumparaturi era deja ametita si nu mai avea chef de taclale. Se gandea ca nu e bine sa bei chiar asa de dimineata, sa te latre Stelian, cainele de la poarta, ca te clatini si sughiti. Ii ceru in gand iertare lui Dumnezeu si ascunse in cosulet sticla de coniac.

Spera ca deseara va fi invitata in oras de catre tanarul avocat Veracruz, un stagiar de la casa de avocatura Lex Steel. Era imigrant din Bolivia si asculta manele despre viata lui Che. Tot timpul auzeai la el in apartament cum plange un manelist bolivian si sarac, pentru ca, in Bolivia, manelistii sun foarte saraci, nimeni nu ii baga in seama, ei cantand doar asa, ca „tribute to Bursuc, the romanian badger”. In ciuda diferentelor de ideologie politica dintre ei, ea ca tanara liberala, el ca tanar comunist de padure tropicala, se iubeau. Putin, cate putin.

Acasa era singura si lumina ce intra printre perdele ii aprindea si mai tare parul rosu. Era roscata de la 5 ani, cand s-a imbolnavit de o boala exotica, venerica, luata de pe colacul closetului de la gradinita. La inceput copiii au ras de ea, dar dupa ce a crescut a devenit vedeta scolii. Baietii o placeau, iar fetele o invidiau. Se admira in oglinda si isi stranse parul in coc. Semana cu actrita aia englezoaica care a jucat cu Banderas si Stalone in filmul ala cu asasini. Brusc, simti cum o trage cineva de rochia ei lunga. Era motanul ei portocaliu, Bernard. Ii era foame. „Stai putin, asteapta, o sa-ti dau vrabiutele mai incolo”. Motanul Bernard le simti asa cum stateau ele mici si moarte, acoperite de flori, de indata ce intrase cu cosuletul de nuiele in casa. Le cumpara de la piata, de la un pusti orb, care le omora cu prastia.

Bernard, acum bine hranit, dormea la ea in poala, pe sezlongul de pe prispa. Nu era deranjat de mirosul cocteilului „Basamac Royal”, bautura preferata a stapanei lui. Fata sorbea linistita din licoarea fina si se gandea in continuare la relatia ei cu Veracruz, la ce vor zice prietenii ei liberali cand vor auzi ca iese cu un comunist exotic. E greu sa le explici unor activisti de dreapta ca iubirea nu are culoare politica, ca totusi poti iubi un reprezentant al marxism-leninismului criminal. Asa e, mai ales ca si ea era sa moara de sifilis dupa o relatie cu un comunist bulgar, in ’88, la Cap Aurora. Va incerca sa impace si capra liberala si varza comunista.

VA URMA

La furat

Si vine Lucica cu prietenul lui, Cristi. Era mai mult prietenul lui decat al meu. Era cam idiot. Avea un boxer care cica s-a batut cu mistretul. Sa mori tu, i-am zis. Un mistret il sparge pe asta. Ba ca nu ca daca vrea el il pune pe mine si ma musca. Ti-l otravesc cu clor, i-am zis. De aia nu-mi era simpatic. Era destul de prost. Iar ta-su era profesor de matematica.

Le-am zis ca la noapte sarim gardul la Relu in curte si furam toti castravetii aia mici si buni. O sa-i muram si-ii urcam in postul nostru de observatie din visin. Si-i furam si florile si i le dam lu’ bunica-sa lu varu-miu. Ea vinde flori la piata. Ii lasam un sfert din incasari. Mi-au venit ideile astea cand stateam in visin si observam zona. Era o senzatie misto. Parca eu ii vedeam pe toti si nimeni nu ma vedea pe mine. Relu avea in curte multi castraveti de aia mici si buni si multe crizanteme. Aratau bine dar nu-mi placea numele lor. Parca erau legate de o criza a cuiva. Cand vedeam o femeie urland ziceam ca uite crizantema de aur. Plus ca dadeau la televizor duminica secvente de la "Crizantema de aur", un festival de romante. Uram romantele ca ocupau locul desenelor animate si serialelor cu Jules Verne. Care erau mult mai rare decat romantele. Si in visin aveam si un difuzor la care se prindea Radio Romania 1. Am tras doua fire de la stalpul de langa visin. Era placut sa stai pe inserate in panerul din visin si sa asculti radio. Ca cica Bush si Gorbaciov s-au intalnit sa puna capat cursei inarmarilor. Ca cica Ceausescu zice ca trebuie sa se termine productia de rachete cu raza medie si mare de actiune. Si ca a spus asta in vizita de lucru la Bagdad, intr-o discutie cu Saddam Hussein.

Am sarit gardul la Relu, dar Cristi a fugit repede inapoi ca cica a vazut pe cineva in vie. Am fugit toti. L-am intrebat si pe Lucica daca a vazut ceva si a zis ca nu. Du-te tu, i-am zis, si vezi ce-i acolo. Lucica era un om de baza. Se sacrifica pentru binele colectiv. S-a dus si chiar a adus niste castraveti de aia mici si buni. Nu era nimeni in vie. Asa ca i-am amintit lui Cristi ca e bou si am plecat spre robinetul din curte sa spal castravetii. Erau amari ca dracu! Si nici crizanteme nu aveam sa le dam lu’ bunica lu’ varu-miu sa le vanda.

la furat

Asculta mai multe audio Blog »

Cronica de film

Voi prezenta in continuare publicului larg un proiect respins pentru subventionare de catre Consiliul Suprem al Cinematografiei Mondiale. Este vorba de un film de dragoste si razboi, un bildungsroman avandu-l in centrul povestirii pe un tanar sensibil, ardelean .

Copilul pleaca din satul sau din Ardeal cu un circ de dromaderi simpatici. Parintii sai nu observa, ca faceau baie. Dupa un drum deloc usor ajunge la Apahida si este dezvirginat brutal de un personaj misterios din lemn, cu nasul lung. Pe de o parte s-a bucurat, ca nu mai radeau copiii de el ca e virgin. Aici, la Apahida, intra intr-o trupa rock arian, „Epiderma Alba”. In ciuda succesului local nu era totusi fericit. Era complexat ca nu a intrat la Facultatea de Inginerie Subtila din localitate. Cunoaste o fata de fierar si fuge cu ea la Bucuresti. Aici apare aspectul ambiguu al scenariului. Nimeni nu stie de ce au fugit, pentru ca in Apahida era foarte bine, iar lumea ii iubea. Pe rand. Un batran intelept intervievat de Madalin Ionescu a declarat ca el crede ca nu le placea numele orasului: Apahida. Nu credem ca e asa, deoarece Apahida a fost ales atat de catre regizor, cat si scenarist, special pentru sonoritatea lui muncitoreasca, baroca ,rococo si tralala, in acelasi timp.

La Bucuresti fata se apuca de dans modern, iar el de confectionat chistoace de tigari cu filtru. Aici se manifesta viziunea inegratoare in absolut a scenaristului Pristi Cuiu, prin indicatiile de imagine alb negru cu dungi diagonale pe care le explica de pe pozitia unui maestru al fotografiei in miscare. Timp de doua ore si o secunda ni se explica prin adevarate mici capodopere de arta fotografica modul de creare al chistoacelor de Snagov cu filtru. Toata aceasta miniopera integrata in film este acompaniata de formatii rock underground din Transilvania (Parabou, Idioticos, Inghinalia si chitaristul Petcu).

Brusc, spre surprinderea spectatorului, Romania intra in razboi cu producatorii de branza maro din Sibiu. Guvernul Ciocca Bocca, de origine sud americana, le-a taiat apa calda si ciobanii au protestat ca astfel se urmareste distrugerea vietii lor sexuale de la stanele de munte si implicit extinctia rasei lor pure. Ciocca era putin fascista la cap si ura ciobanii tuciurii. A fost umilita intr-o excursie la munte de un baci octogenar. In film nu se descrie prea bine aceasta trauma a premierului femeie, a femeii premier. Tanarul nostru pleaca la razboi si trece Carpatii intr-un carucior de la BILLA. Aici trebuie sa lupte cu ardelenii lui si astfel apare un conflict interior, ca in romanul lui Rebreanu. Refuza sa traga in ciobanii dezlantuiti si este luat prizonier de un pluton de producatori independenti de telemea bej. Aici este supus unor chinuri de neinchipuit chiar si pentru regizorul Stere Sulea. Asa ca nu stim daca aceste patimi vor aparea in film. Este eliberat de un comando de machedoni din Buftea, fini cunoscatori ai tacticilor de gherila ovina.

Se intoarce la iubita lui din Bucuresti in acelasi carucior de la BILLA. Fata il primeste insa cu raceala . Ulterior afla ca aceasta a intrat in organizatia mininazista a Cioccai Bocca. De fapt devenise chiar amanta sa. Aici suntem asaltati de scene hard de lesbianism feroce si zoofilie aviara. Imaginile sunt color si full HD. Eroul nostru le surprinde pe amoreze in propriul apartament si le ucide cu bestialitate. Este urmarit de garzile de corp ale primului ministru pana in delta raului Eufrat. Aici se intalneste cu Gregorian Bivolaru si intra in trupele de consumatori de elita din localitate. Filmul se termina tragic, cu moartea eroului nostru. Totul se petrece intr-o seara, cand pescuia bibani la lumina lunii. Il ucide acelasi personaj misterios, din lemn, cu nasul mare. Nu, nu este vorba despre o ruda misterioasa a batranului Gepeto, ci despre un ciborg din fag, fabricat la Reghin, din resturi de viori marca chinezeasca „Stavridarius”.

FINISH